Alți oameni frumoși – nuntă Dana și Nicu

Dana și Nicu au venit la noi într-o seară după ce și-au terminat programul la birou. Nu erau nici cei mai veseli, nici cei mai optimiști. Pe Nicu dacă nu l-aș fi cunoscut mai bine aș fi spus că e un morocănos incurabil. Deja îmi fabricam gânduri, cum o să lucrez cu el la ședințele foto, cum pot să îl am mai destins, mai zâmbitor. Pentru că nu e tocmai felul în care vreau să fotografiez și pentru că detest să lucrez cu oameni inflexibili, mă gândeam la toate astea chiar dacă decizia nu era luată și nici măcar nu știam dacă le vom fi alături în ziua nunții. M-am bucurat mult când am realizat că temerile mele se răspândesc și că “angoasa” lui Nicu avea legătură cu convingerea că el nu e fotogenic și că nu știe ce să facă când e fotografiat. Atunci mi-am spus clar și răspicat: De asta știu să îl tratez! 🙂 Mi-au povestit încântați despre ei,  despre relație, gusturi, nunta lor, cum se văd în ziua nunții și mi-am dat seama că investesc în fotografii, nu doar pentru că e un “must have”. Atunci când le-am prezentat un album de nuntă, zâmbetul și-a făcut loc pe fețele lor, am realizat că frunțile li s-au mai descrețit și mi-am dat seama că le plăcea ce vedeau. Uite cum, după 20-30 de minute de când poposiseră la noi, și-au înlocuit expresia și atitudinea. Au urmat alte detalii, discuții, le-am împărtășit cu drag viziunea mea despre nunți, despre fotografie și au plecat destinși, așa cum mi-aș fi dorit să ii văd venind.

La câteva zile ne-a anunțat Nicu că hotărârea e luată și că pe 13 iulie le sunt alături. La o întâlnire de dinaintea nunții, Dana ne-a povestit super încântată de rochia de mireasă și pot să spun că din descrierea ei, o știam înainte să o văd. Cu Nicu am discutat despre atitudinea pe care o vreau în fotografie, i-am povestit de ce am nevoie de la el și cred că a avut sens, pentru că am avut în ziua nunții un mire voios, care mi-a oferit cam ce voiam de la el. După întâlnirea cu ei și după ce mi-au povestit că vor fi înconjurați de prieteni tineri, am avut convingerea și siguranța că o să am de fotografiat o nuntă așa cum îmi doresc de fiecare dată, o nuntă cu oameni destinși și receptivi. Nu m-am înșelat nici de astă dată și am mai bifat o nuntă frumoasă și fără peripeții. “Mini-aventura” a venit la vreo luna după nuntă, când am plecat spre Tigăile din Ciucaș că să fotografiem ședința trash-the-dress, pe care nu am mai apucat să o fotografiem, dar nu o să ne lăsăm de ea :). Am plecat la drum din București, pe o perdea de nori și am ajuns tocmai sus la Tigăi pe ploaie, ceață, nori negri și grei. Vreme excelentă pentru fotografii 🙂 Evident nu am reușit să facem nimic în afară de o plimbare și am trecut sesiunea la “reprogramari”, dar măcar ne-am distrat pe traseul de off-road, iar Dana cu Nicu au fost chiar încântați.