Alti oameni frumosi – nunta Dana si Nicu

Dana si Nicu au venit la noi intr-o seara dupa ce si-au terminat programul la birou. Nu erau nici cei mai veseli, nici cei mai optimisti. Pe Nicu daca nu l-as fi cunoscut mai bine as fi spus ca e un morocanos incurabil. Deja imi fabricam ganduri, cum o sa lucrez cu el la sedintele foto, cum pot sa il am mai destins, mai zambitor. Pentru ca nu e tocmai felul in care vreau sa fotografiez si pentru ca detest sa lucrez cu oameni inflexibili, ma gandeam la toate astea chiar daca decizia nu era luata si nici macar nu stiam daca le vom fi alaturi in ziua nuntii. M-am bucurat mult cand am realizat ca temerile mele se raspandesc si ca “angoasa” lui Nicu avea legatura cu convingerea ca el nu e fotogenic si ca nu stie ce sa faca cand e fotografiat. Atunci mi-am spus clar si raspicat: De asta stiu sa il tratez! :) Mi-au povestit incantati despre ei, ¬†despre relatie, gusturi, nunta lor, cum se vad in ziua nuntii si mi-am dat seama ca investesc in fotografii, nu doar pentru ca e un “must have”. Atunci cand le-am prezentat un album de nunta, zambetul si-a facut loc pe fetele lor, am realizat ca fruntile li s-au mai descretit si mi-am dat seama ca le placea ce vedeau. Uite cum, dupa 20-30 de minute de cand poposisera la noi, si-au inlocuit expresia si atitudinea. Au urmat alte detalii, discutii, le-am impartasit cu drag viziunea mea despre nunti, despre fotografie si au plecat destinsi, asa cum mi-as fi dorit sa ii vad venind.

La cateva zile ne-a anuntat Nicu ca hotararea e luata si ca pe 13 iulie le sunt alaturi. La o intalnire de dinaintea nuntii, Dana ne-a povestit super incantata de rochia de mireasa si pot sa spun ca din descrierea ei, o stiam inainte sa o vad. Cu Nicu am discutat despre atitudinea pe care o vreau in fotografie, i-am povestit de ce am nevoie de la el si cred ca a facut sens, pentru ca am avut in ziua nuntii un mire voios, care mi-a oferit cam ce voiam de la el. Dupa intalnirea cu ei si dupa ce mi-au povestit ca vor fi inconjurati de prieteni tineri, am avut convingerea si siguranta ca o sa am de fotografiat o nunta asa cum imi doresc de fiecare data, o nunta cu oameni destinsi si receptivi. Nu m-am inselat nici de asta data si am mai bifat o nunta frumoasa si fara peripetii. “Mini-aventura” a venit la vreo luna dupa nunta, cand am plecat spre Tigaile din Ciucas ca sa fotografiem sedinta trash-the-dress, pe care nu am mai apucat sa o fotografiem, dar nu o sa ne lasam de ea :). Am plecat la drum din Bucuresti, pe o perdea de nori si am ajuns tocmai sus la Tigai pe ploaie, ceata, nori negri si grei. Vreme excelenta pentru fotografii :). Evident nu am reusit sa facem nimic in afara de o plimbare si am trecut sesiunea la “reprogramari”, dar macar ne-am distrat pe traseul de off-road, iar Dana cu Nicu au fost chiar incantati.
Ps: Nicu – chiar ai fost morocanos la inceputul primei intalniri :)

Leave a comment