Ana Sofia

In ziua botezului vremea a fost precum chipul Sofiei, calda si senina. Un soare bland de toamna a mangaiat intreaga zi si a adus bucurie in sufletul Dianei si al lui Bogdan, mandri parinti ai micutei. Cand am ajuns la ei Diana era la ora de machiaj, iar Bogdan nu isi gasea locul prin casa si cu telefonul la ureche incerca sa aranjeze ultimele detalii pentru ca totul sa decurga asa cum si-au dorit. Sofia, statea. Statea in bratele bunicii si parca ma invita sa o fotografiez, caci ea era cea mai linistita si mai relaxata. Din postura fotografului am adorat ca a colaborat cu mine magistral si in afara de rarele momente cand parintii au imbracat-o ca in zi de sarbatoare, ne-am inteles din priviri, dandu-mi voie sa ma bucur de niste cadre minunate. Mai tarziu se va bucura si ea :) Micuta biserica in care a fost crestinata Sofia s-a umplut repede. Bunici cu sufletul la gura, parinti coplesiti de emotii, nasi incantati si zambitori, prieteni de-ai parintilor alaturi, doi preoti calzi si cumsecade. Numai ca Sofia avea sa nu mai fie asa cumintica, precum am facut cunostinta acasa. S-a linistit abia la sfarsitul slujbei, insa numai atunci cand Diana a luat-o in brate si a strans-o la pieptul ei, semn ca atasamentul dintre mama si copil e numai unul, unic si special. Asa cum am observat eu atasamentul dintre Bogdan, Sofia si Diana, inseamna mult si intr-adevar e ceva special. Speciale vad si fotografiile facute de mine la botezul Sofiei, cu mentiunea ca am fost ajutat de trei oameni minunati. De fapt doi si jumatate :) Pentru ca sunt asa speciale, mai jos am sa va prezint cateva din momentele surpinse.

Leave a comment