Ana Sofia

În ziua botezului vremea a fost precum chipul Sofiei, caldă și senină. Un soare blând de toamnă a mângâiat întreaga zi și a adus bucurie în sufletul Dianei și al lui Bogdan, mândri părinți ai micuței. Când am ajuns la ei Diana era la ora de machiaj, iar Bogdan nu își găsea locul prin casă și cu telefonul la ureche încerca să aranjeze ultimele detalii pentru ca totul să decurgă așa cum și-au dorit. Sofia, stătea. Stătea în brațele bunicii și parcă mă invita să o fotografiez, căci ea era cea mai liniștită și mai relaxată. Din postura fotografului am adorat că a colaborat cu mine magistral și în afară de rarele momente când părinții au îmbrăcat-o ca în zi de sărbătoare, ne-am înțeles din priviri, dându-mi voie să mă bucur de niște cadre minunate. Mai târziu se va bucura și ea 🙂 Micuța biserică în care a fost creștinată Sofia s-a umplut repede. Bunici cu sufletul la gură, părinți copleșiți de emoții, nași încântați și zâmbitori, prieteni de-ai părinților alături, doi preoți calzi și cumsecade. Numai că Sofia avea să nu mai fie așa cumințică, precum am făcut cunoștință acasă. S-a liniștit abia la sfârșitul slujbei, însă numai atunci când Diana a luat-o în brațe și a strâns-o la pieptul ei, semn că atașamentul dintre mama și copil e numai unul, unic și special. Așa cum am observat eu atașamentul dintre Bogdan, Sofia și Diana, înseamnă mult și într-adevăr e ceva special. Speciale văd și fotografiile făcute de mine la botezul Sofiei, cu mențiunea că am fost ajutat de trei oameni minunați. De fapt doi și jumătate. Pentru că sunt așa speciale, mai jos am să vă prezint câteva din momentele surpinse.