Familia Ionescu: domnul, doamna, domnisoara si catelul

O familie sinonima cu fericirea

Cand ma gandesc la oamenii astia imi vin in minte imagini din filmele Disney de familie, vazute in copilarie. Familiile acelea care locuiesc intr-o casa micuta, dar cocheta, au unu-doi-trei copii, un catel, fac pozne impreuna, comunica eficient, calatoresc si se distreaza. Pe scurt, sunt minunati. Imaginea asta au reusit sa mi-o proiecteze ce trei protagonisti din fotografiile mele de botez pe care vi le prezint astazi. Mihai nu stiu daca e constient cat de bine se pricepe la a fi un tata minunat, insa pot sa spun ca privit din afara se vede cu cata naturalete, dragoste si grija se ocupa de toata familia. Caldura din privire, atingerile gingase pe care i le ofera Antoniei, felul in care discuta cu Mihai, grija pe care le-o poarta amandurora spune totul si face din Cristina sa fie acea mama care merita aprecierea oricui. De tot ceea ce fac parintii se bucura Antonia, iar asta face sa fie un copil destins, un copil care se acomodeaza cu repeziciune in preajma altor oameni mai putin cunoscuti. Cand o fotografiam obisnuia sa ma cerceteze cu privirea fara sa se teama si chiar incerca sa se apropie de mine. Chiar daca in ziua botezului Antonia avea numai cinci luni, pentru ea parea ca sunt atatea lucruri care au sens si pe care le intelege. Catelul familiei e un membru cu drepturi depline si are voie sa stea in preajma Antoniei oricand pofteste, fara nicio dispozitie speciala. Ma bucur ca Mihai si Cristina stiu si demonstreaza cum sa ai grija de un pui de om, lasand deoparte naravuri vechi dupa care erau crescuti copiii alta data.

Asa parinti, asa prieteni

Nu sunt doar niste pariniti minunati, sunt si cei mai frumosi prieteni si caldurosi oameni. Asta s-a vazut in momentul in care s-au intalnit cu toti prietenii la petrecere, dupa slujba de botez. Am fotografiat cele mai multe imbratisari si pupaturi din toata viata mea de fotograf de nunta, botez sau whatever. Nu cred ca a existat om care sa ajunga la botez cu care sa nu se imbratiseze sincer si sa se stranga in brate. Toti ce prezenti mergeau parca pe un drum cu o singura inima si le-au fost alaturi cu sufletul de la inceputul petrecerii pana la sfarsit. Bunicii, si-au facut simtita prezenta tot timpul, mandri ca au capatat un statut special, iar Mihai si Cristina nu au ezitat nicio clipa sa ii imbratiseze pe unde ii prindeau. Cu asemnea parinti, bunici si prieteni de ai parintilor, Antonia nu are de ce sa nu fie mandra si bucuroasa, iar mai tarziu cand va realiza in ce familie s-a nascut probabil si ea la randul ei ii va imbratisa si strange imbrate pe toti ori de cate ori va avea ocazia :)

Leave a comment