Fotografii de la nunta – Ana si Cristi

Fotografii de la nunta care aduc bucurie si satisfactii

Zilele ce au trecut Ana si Cristi au fost tot mai prezenti in articole pe blogul nostru. Aseara, dupa ce tot am scris despre ei, i-am si vazut. Au venit la noi ca sa inmanam nunta, pe care noi o consideram o noua reusita, iar dupa fetele luminoase si zambitoare pe care le aveau cand rasfoiau albumul de nunta sau priveau montaj nuntii, ne-am dat seama ca si ei au primit ce si-au dorit. Woow! Nu-mi vine sa cred ce frumoase sunt, ce bine am iesit – asa a exclamat Ana atunci cand se uita in album la fotografiile de la sesiunea de dupa cununia civila. Ma bucura enorm sa simt ca am contribuit intr-un fel la fericirea lor, ca am pus un strop de culoare peste tot ce inseamna bucuria pe care o traiesti in ziua nuntii. Intotdeauna oameni ca ei ma fac sa merg mai departe sa vreau si sa imi doresc sa fac mai mult.

Ziua nuntii – fara caldura, dar cu ploaie

Daca in ziua cununiei am avut de suportat caldura mare, la nunta am schimbat registrul cu ploaia ne-a dat emotii toata ziua. Tot ce imi doream era sa putem sa facem sesiunea foto, mai ales ca aveau un numar mare de cavaleri si domnisoare de onoare, adica prieteni buni. Intr-un final am reusit printre picaturi. Desi luna august rar aduce ploi, iata ca de data asta ne-a demonstrat ca se poate. De fapt la cum a fost vara trecuta, nu cred ca ar trebui sa ma mai mire nimic. De dimineata am gasit-o pe Ana, care statea cumintica in scaunul de la salonul de machiaj. Parea putin distrasa de tot ce se intampla in jur. – Ce faci Ana? Cu o voce vlaguita, raspunde: – Bine. Mda stiu ca nu se doarme, bine in seara de dinaintea nuntii, ca toata perioada de pregatiri te solicita la maxim,  stiu ca pe langa toata bucuria pe care ti-o aduce, ziua nuntii e una solicitanta. Si totusi parca ar mai fi fost ceva. Era vorba despre vreme care inca de dimineata se prezenta destul de nasol si asta nu iti da o stare de confort stiind ca exista probabilitatea sa nu poti sa faci tot ce ti-ai propus pentru nunta ta. Dupa ce m-am apucat de fotografiat, am ras, am glumit, Ana s-a mai destins, iar cand am plecat spre Cristi, am lasat-o cu zambetul pe buze. Baietii nu sunt asa de meteosensibili, asa ca la Cristi atmosfera era destinsa. Vreo 10-15 prieteni care nu stiau ce glume sa mai faca pe seama ginerelui, ca asa se intampla cand esti primul din gasca, sau ma rog printre primii. De-a lungul timpului am observat ca orele trec cu repeziciune in ziua nuntii si nici de data asta nu mi s-a parut altfel. Asa m-am trezit in fata bisericii cu Ana si Cristi, insotiti de nasi, cu totii pregatiti sa intre pentru cea mai semnificanta parte a intregii zile, slujba religioasa. Am reusit sa facem sesiunea foto pentru care am avut mari emotii, cu toate ca sfarsitul a fost extrem de ud. :) A plouat cu galeata pana am ajuns la local. Eu multumit ca am reusit sa fac sesiunea cu ei, Ana si Cristi multumiti ca aveau amintiri.

Leave a comment