Trecut si prezent

Amintiri din copilarie

Daca derulez vreo 20 de ani in spate, imi aduc aminte de Denis si cum in vremurile alea il asociam cu dracusorul ala din Dennis pericol public, filmul. Adica tot cu un Denis, dar cu doi de n. Diferenta dintre cele doua personaje, cel din film si cel din viata reala adica Denis al meu, era la fel de mare ca si felul in care le sunt scrise numele, adica aproape deloc. Cred ca Denis al nostru era cel mai primejdios si poznas copil de la bloc si realizez acum ca de multe ori ne demonstra cum viata bate filmul. Intre noi era o diferenta de vreo 5 ani, iar intre el si fratele lui de vreo 3.  denis micCum cu fratele lui Denis eram camarad de seama si eram impreuna aproape zi de zi, aveam ocazia de nenumarate ori sa il punem pe Denis sa provoace situatii pe care noi, pe motivul ca depasisem o varsta, nu ne mai “permiteam” sa le provocam pentru ca eram certati de parinti si nu numai. Si asa intr-un an de exemplu in seara de revelion, cand petreceam acasa la ei, Denis a aruncat o petarda in toaleta si bufff! – s-a dus wc-ul. Tot Denis dadea in locul nostru cu baloane pline cu apa in fete, asta dupa ce pe noi ne alergasera niste parinti. Altadata lipea guma de mestecat pe vizoarele usilor vecinilor sau spargea becurile din bloc aruncand cu apa pe ele. De povestit ar mai fi multe, dar poate nu e locul aici si nici n-as vrea sa ma apuce nostalgia, caci sunt intamplari care cu siguranta nu se vor mai intoarce vreodata.

Petreceri, adolescenta, timiditate, inceput.

Nu vreau sa creada Diana ca despre ea nu aduc aminte, dar inca nu am ajuns acolo, pentru ca mai am de povestit putin. Mai tarziu dupa episoadele Denis pericol public, diferenta de varsta a facut ca drumurile noastre sa plece in directii diferite. Pentru mine viata de pe langa bloc a fost inlocuita cu petreceri, iesiri in oras, flirturi. Asa ne vedeam rar, pe la bloc sau prin scarile vecine, locuri prin care eu cu frate-su ne ascundeam sa pipam cate o tigara, iar Denis se juca tevi, sau vreo baba-oarba cu prietenii. Dupa ceva timp vremurile ne-au adus din nou impreuna pentru ca la un moment diferntele de varsta nu mai conteaza. Zilele in care faceam tot felul de tampenii pe la bloc, iar Denis era ala care executa giumbuslucurile care ne treceau noua prin minte, erau demult apuse si asa am avut ocazia sa avem uneori discutii mai profunde despre viata, viitor, relatii. Denis crescuse, iar atitudinile dezinvolte si indrazneate se eclipsasera, inlocuite fiind de un comportament mai mult sfios. Si prin toate discutiile mai serioase sau mai putin serioase aflam de la el ca isi doreste stabilitate si implicit pe cineva cu care sa rezoneze, dar la vremea aia nu cred ca alocam prea mult timp sa il cred.

Povestea in doi, Denis si Diana.

Denis spune toate lucrurile ori razand, ori zambind asa incat nici nu stii daca sa il iei in seama sau nu. La un moment dat dupa ce trecuse prin cateva relatii, ca orice adolescent si mai tarziu tanar, ma intalnsesc cu el si imi spune sec: – Ba, m-am combinat! Ii raspund: Bine ma ca te-ai combinat, bravo! Nu stiam ca avea sa fie ceva serios, mai ales ca imi spunea asta razand si invatasem ca de la Denis nu trebuie sa iei totul in serios si ca trebuie sa filtrezi ce spune. In fine, incep sa il intreb detalii despre “combinatie” si imi povesteste ca a intalnit-o la o nunta, ca o cheama Diana, ca au iesit de cateva ori, ca pare sa fie totul ok, etc. Nu cred ca trecusera doua luni de cand imi spusese ca e cu Diana si vine pe la mine pe birou. Eu eram concentrat la un montaj de nunta si el statea la calculatorul de langa mine, cauta ceva pe net. Discutam printre picaturi si deodata imi spune ca s-a mutat cu Diana. Am ramas masca si cred ca atunci m-am oprit din ce faceam si l-am intrebat raspicat: – Ba tu esti nebun? Mi-a raspuns ca nu si ca el crede ca se potrivesc si considera ca mai bine ca s-a mutat cu ea, asa vede daca se inteleg si locuind amandoi impreuna. Ceea ce a urmat m-a facut sa cred ca nu e nebun, mai ales dupa ce am cunoscut-o pe Diana si am realizat ca e o tipa deosebita cu care reusesti fara dificulati sa comunici eficient din prima. Cel putin asa mi s-a intamplat mie. Uitandu-ma la ei cu mai multa atentie, vazandu-le reactiile si comportamentul unuia fata de celalalt, ceva m-a facut sa cred ca o sa mearga bine. Dupa cateva iesiri impreuna, mi i-am imaginat pe amandoi ca fiind construiti sa fie compatibili. Nu m-am inselat si prin iulie aflu de la ei ca in august vor sa mearga sa spuna DA! Ei bine, au spus DA, m-am bucurat si ma bucur enorm pentru ei, mi-a parut bine ca le-am filmat si fotografiat momentul, dar mi-a parut putin rau ca nu am putut sa fiu doar un simplu martor care sa le urmareasca live grimasele si emotiile pe care le-au trait in timpul cununiei civile. O sa ma multumesc sa ii urmaresc pe materialul video pe care l-am filmat si promit sa il montez intr-un mare fel :)

Ps1: mi-a fost greu sa scriu tot ce am scris despre voi, dar mai mult despre Denis pentru ca: a trebuit sa imi aduc aminte de niste lucruri foarte misto pe care le-am trait in copilarie si de care imi pare asa rau.
Ps2: tin mult la voi chiar daca poate nu v-am demonstrat explicit.
Ps3: ar mai fi fost super multe de scris :)

Leave a comment