Familia Ionescu: domnul, doamna, domnișoara și cățelul

O familie sinonimă cu fericirea

Când mă gândesc la oamenii ăștia îmi vin în minte imagini din filmele Disney de familie, văzute în copilărie. Familiile acelea care locuiesc într-o casă micuța, dar cochetă, au unu-doi-trei copii, un cățel, fac pozne împreună, comunică frumos, călătoresc și se distrează. Pe scurt, sunt minunați. Imaginea asta au reușit să mi-o proiecteze ce trei protagoniști din fotografiile mele de botez pe care vi le prezint astăzi. Mihai nu știu dacă e conștient cât de bine se pricepe la a fi un tată minunat, însă pot să spun că privit din afară se vede cu câtă naturalețe, dragoste și grijă se ocupă de toată familia. Căldura din privire, atingerile gingașe pe care i le oferă Antoniei, felul în care discută cu Mihai, grija pe care le-o poartă amândurora spune totul și face din Cristina să fie acea mamă care merită aprecierea oricui. De tot ceea ce fac părinții se bucură Antonia, iar asta face să fie un copil destins, un copil care se acomodează cu repeziciune în preajma altor oameni mai puțin cunoscuți. Când o fotografiam obișnuia să mă cerceteze cu privirea fără să se teamă și chiar încerca să se apropie de mine. Chiar dacă în ziua botezului Antonia avea numai cinci luni, pentru ea părea că sunt atâtea lucruri care au sens și pe care le înțelege. Cățelul familiei e un membru cu drepturi depline și are voie să stea în preajma Antoniei oricând poftește, fără nicio dispoziție specială. Mă bucur că Mihai și Cristina știu și demonstrează cum să ai grijă de un pui de om, lăsând deoparte năravuri vechi după care erau crescuți copiii altă dată.

Așa părinți, așa prieteni

Nu sunt doar niște părinți minunați, sunt și cei mai frumoși prieteni și călduroși oameni. Asta s-a văzut în momentul în care s-au întâlnit cu toți prietenii la petrecere, după slujba de botez. Am fotografiat cele mai multe îmbrățișări și pupături din toată viața mea de fotograf de nuntă, botez sau whatever. Nu cred că a existat om care să ajungă la botez cu care să nu se îmbrățișeze sincer și să se strângă în brațe. Toți ce prezenți mergeau parcă pe un drum cu o singură inimă și le-au fost alături cu sufletul de la începutul petrecerii până la sfârșit. Bunicii, și-au făcut simțită prezența tot timpul, mândri că au căpătat un statut special, iar Mihai și Cristina nu au ezitat nicio clipă să îi îmbrățișeze pe unde îi prindeau. Cu asemnea părinți, bunici și prieteni de ai părinților, Antonia nu are de ce să nu fie mândră și bucuroasă, iar mai târziu când va realiza în ce familie s-a născut probabil și ea la rândul ei îi va îmbrățișa și strânge în brațe pe toți ori de câte ori va avea ocazia.

 

LASĂ UN COMENTARIU