Povestea lui Alexandru

Am să încep prin a spune că Alexandru e un copil norocos. E norocos pentru că s-a născut într-o familie caldă și prietenoasă, de la părinți până la bunici și nași. Am apreciat încă de când am ajuns acasă la Mihai și la Ioana faptul că au fost mereu lângă Alexandru, au dorit să fie alături de el în fiecare cadru și în fiecare fotografie. În toată agitația de dinaintea botezului și-au găsit timpul necesar încât să îi acorde toată atenția din lume. Nu întâmplător m-a impresionat lucrul ăsta, pentru că de obicei în ziua botezului rar îmi e dat să am câteva cadre legate cu părinții alături de bebeluși. Alexandru a fost un bebeluș receptiv și cumințel care părea că știe ce se întâmplă și câteodată mi-a lăsat impresia că îmi dă și o mână de ajutor să filmez cadrul pe care îl voiam. Mi-a făcut plăcere să îi regăsesc pe Silviu, Cristina și pe micuța Jasmine, nașii lor. Sunt cunoștințe mai vechi, dar unii dintre ei s-au mai schimbat. De pildă, Jasmine a mai crescut un an, în schimb Silviu și Cristina au rămas aceleași suflete vii ale petrecerii. La biserică micuțul Alexandru a stat liniștit și relaxat în brațele Cristinei, iar toată neliniștea lui parcă a fost transferată părinților și bunicilor care nu și-au luat ochii de la el pe tot parcursul slujbei. Într-o familie frumoasă și caldă, cum altfel să fii decât un bebeluș relaxat 🙂 Cu toate că nu a participat activ la petrecerea dedicată lui, a fost prezent când în brațele bunicilor, când în ale mamei și tatălui sau ale nașilor. Concluzionez că Alex are o misiune grea. Trebuie să țină pasul cu toți petrecăreții de care sunt înconjurați părinții lui, in frunte cu nașii, probabil și cu micuța nașă.

LASĂ UN COMENTARIU