Un clip de nuntă cu sare și piper
Un început de an nou, bun, vine cu un clip de nuntă la fel de nou și la fel de special 🙂 Astăzi îi aduc în fața micilor ecrane pe doi miri de suflet, Sorana și Luigi. Oameni frumoși care știu să își “condimenteze” viața în așa fel încât să se bucure de un gust plăcut, cât mai autentic. Nu mi-am dat seama cine e sarea și cine e piperul, dar cu siguranță Sorana și Luigi au găsit rețeta unui mix de succes. Mi-au intrat ușor la suflet încă de la prima întâlnire. Sunt doi oameni speciali care fără niciun efort, fără a face ceva special, reușesc să te pătrundă. Cu ei poți să vorbești orice, poți să râzi în hohote, poți să faci haz de necaz. Știu să asculte fără să judece, știu să fie naturali, știu să ofere fără să primească întotdeauna ceva la schimb. Ei știu ce înseamna calitatea asta pe care multi dintre noi se pare că o uitam – a fi om e lucru mare. Și plecând de la tot ce am povestit așa pe scurt și în linii mari despre ei, așteptările mele de la nunta lor au fost unele speciale. E lesne de înțeles că nu mi-au fost înșelate, iar mărturie stă clipul lor de nuntă.
De la doi miri la doi prieteni
La început, când ne-am întâlnit prima dată să discutam despre nunta lor i-am privit firește ca pe orice cuplu ce vine la noi cu un scop: să le filmam și să le fotografiem la nunta. Mi-au povestit despre cum vor să fie nunta, i-am ascultat și am încercat să le dau cele mai adaptate sfaturi și soluții. După ce am clarificat aspecte legate de nuntă, discuțiile au căpătat alte sensuri și așa am început să mă prind ce fel de oameni sunt. De fiecare dată când mai stabilea câte ceva legat de nuntă Sorana mă suna ca să îmi dau cu părerea despre lucrurile respective, iar discuțiile nu se rezumau doar la aspecte legate de nunta. Era atât de firesc și natural sa îi povestesc despre ce mai fac și să o ascult povestindu-mi despre ce mai fac ei. A urmat o ieșire la bere unde a început să se clarifice totul și să îmi dau seama că nu sunt niște simpli oameni care fac o nuntă, ci îmi sunt doi prieteni care fac nunta. Era prea târziu, nu mai aveam cum să mă duc ca invitat, trebuia să le filmez 🙂 Până la urmă a ieșit bine, căci m-am simțit ca un prieten, un invitat la nuntă care le-a filmat minunata zi și noapte. Nici lui Luigi nu i-a fost foarte clar în ce calitate eram eu printre ei, pentru că nu de puține ori în timp ce filmam venea la mine și mă tragea in hore sau mă apuca de mâini trăgându-mă la dans. Știu ca sunteți înțelegători și înțelegeți că am avut mult de muncă în ultima perioadă, dar promit că după ce termin mai facem o seară la bere așa cum a fost aceea când mi-am dat seama că îmi sunteți prieteni 🙂