Trash the dress, dar altfel

Trash the dress, fără să distrugi costumațiile

Trash the dress, dar altfel, exact așa pot să descriu ce am filmat cu Alexandra și Mihai. Totul a început după nuntă, când i-am sunat că să discutăm despre ce vom face în clipul lor after wedding, care inițial se vrea a fi un trash the dress veritabil. Deși nu îl vedeam pe Mihai în timp ce vorbeam la telefon îl simțeam cum ridică din umeri în momentul în care ne întrebam cum să abordăm trash the dress-ul. Uite așa am rămas cu întrebările, căci atunci nu ne-am hotărât la nimic, timpul a trecut, ei au plecat în vacanțe, într-un timp Alexandra nu s-a simțit prea bine, noi ne-am afundat în filmări și clipul lor de după nuntă avea de așteptat. Într-un moment de răgaz, pe undeva prin august pun mâna pe telefon și îl sun pe Mihai să vedem cum hotărâm și mai ales ce scenariu abordăm pentru clipul lor. Simțeam că suntem din nou în aceeași faza a discuțiilor ca atunci când am discutat pentru prima dată despre trash the dress, adică pe undeva prin luna mai.

O idee, despre trash the dress, dar nimic legat

Discutând mai întâi despre perioada când mergem să filmăm, cu toate că inițial îl întrebasem, dacă au vreo preferință, dacă le-ar plăcea să abordăm ceva anume în clipul de trash the dress, la un moment dat Mihai probabil stresat că nu are nicio idee, îmi spune sec: decide tu ce să facem. Nu că m-ar deranja să mi se pună mie în spate sarcina de a identifica povestea pe care să o filmez, dar întotdeauna insist ca mirii să îmi dea o “scânteie” pentru că îmi doresc să plecăm de la ceva ce lor le place. Atunci puțin presat de mine Mihai îmi spune…păi hai să facem ceva cu motorul, nu știu…cumva cu noi doi. Și atât!

Momentul în care a trebuit să decid singur

Deși nu îmi plac momentele astea, câteodată sunt pus în față lor fără echivoc. Eram la calculator. M-am ridicat de la calculator m-am așezat confortabil pe canapeaua noastră roșie și am început să mă gândesc la ei. Un lucru bun era că stabilisem data când mergem să filmăm trash the dress-ul (cu toate că ce urmă să iasă nu semăna chiar cu un trash the dress), dar partea proastă era că trebuia să îmi vină o idee care să se potrivească lor și asta într-un timp destul de scurt. Știam că sunt nostimi, știam că râd mult, că vorbesc deschis, știam că fac glume și atunci când poate ar trebui să fie serioși și mai știam că le place la mare. Așa m-am gândit să transform trash the dress-ul într-o înșiruire de imagini cu ei în diverse ipostaze și într-o suită de întrebări la care am primit răspunsuri previzibile și imprevizibile 🙂 Ce mi-a plăcut a fost că am prins o Vamă Veche goală pentru că era sfârșitul lui septembrie și o Alexandra și un Mihai cu poftă de viață ca la început de vară.

LASĂ UN COMENTARIU